autism virtual
Are ca scop conştientizarea şi educarea populaţiei, dar şi a instituţiilor statului cu privire la impactul consumului de mediu virtual (tabletă, mobil inteligent, tv, calculator, laptop etc) asupra copiilor mici cu vârste cuprinse între 0-3 ani.
Proiectul Stop Autism Virtual
Proiectul urmăreşte: reducerea numărului de copii, cu diagnostic de întârziere în dezvoltarea psihomotrică, întârziere în apariţia şi dezvoltarea limbajului, tulburare de opoziţie şi/sau comportament şi mai grav de ADHD sau chiar de autism, cauzate de vizionarea excesivă (peste 4-5 ore / zi) a programelor TV sau a altor forme de realitate virtuală (mobil, tableta, calculator), în perioada de vârstă 0-3 ani.
Proiectul şi întreaga campanie au fost iniţiate de psihologul clinician Marius Teodor Zamfir cu sprijinul a două ONG-uri: Asociaţia pentru Sănătate Mintală a Copilului şi Fundaţia Copii în Dificultate – CID România.
Psihologul Marius Teodor Zamfir a fost primul care a identificat, a observat, a realizat şi publicat primele studii legate de acest fenomen, pe care l-a denumit Autism Virtual.
Studiu Autism Virtual (lb. romana)
Studiu Autism Virtual (lb. engleza)
Dacă copilul tău la un an și șase luni NU are următoarele achiziții:
- NU arată cu degetul
- NU răspunde la nume
- NU înțelege limbajul simplu
- NU are joc simbolic
- NU are contact vizual
AUTISMUL VIRTUAL
Explicat de la A la Z, chiar de autorul termenului – psih. Marius Zamfir
În ultimul timp au tot apărut „voci” care au început să folosească termenul de Autism Virtual fără să cunoască ce reprezintă sau ce este cu adevărat Autismul Virtual şi care sunt cauzele reale ale apariţiei acestuia.
În primul rând, Autismul Virtual „NU” este un diagnostic medical şi nu s-a dorit niciodată acest lucru. Cu toate acestea, afirmaţii de genul „Autismul Virtual nu există pentru că nu apare în DSM” sunt din start afirmaţii tendenţioase sau răuvoitor şi sunt folosite fără un minim de informare. De exemplu, ultima actualizare a DSM-ului s-a realizat în anul 2015. Prima lucrare publicată care a folosit termenul de Autism Virtual a fost în anul 2018. Deci chiar dacă se dorea ca termenul de Autism Virtual să fie un diagnostic medical, nu ar fi fost posibil până la o nouă actualizare a DSM-ului. Tot pe această logică până în anul 1952 nu au existat tulburări psihiatrice pentru că nu exista DSM-ul. Astfel şi Leo Kanner în 1943 şi Hans Asperger în 1944 când au vorbit despre autism era irelevant, deoarece încă nu apăruse DSM-ul. Ce apare întâi? – Tulburarea în sine, care după ample cercetări şi confirmări este recunoscută şi introdusă în manualele de diagnosticare, sau întâi apare tulburarea în manual şi după aceea apare şi tulburarea propriu-zisă?
Cine a citit lucrarea în care s-a folosit prima oară termenul de Autism Virtual, înţelege faptul că a vorbi la timpul prezent de Autism Virtual este o greşeală, deoarece termenul de Autism Virtual trebuie folosit doar la timpul trecut.
Pentru a se confirma această formă de Autism Virtual trebuie întrunite următoarele criterii:
S-au mai folosit afirmaţii de genul „Păi dacă copilul s-a recuperat, sigur nu a avut autism”. Exact genul acesta de cazuri definesc Autismul Virtual. Copilul în stadiul iniţial avea toate elementele necesare diagnosticării cu autism, dar în urma procesului terapeutic acestea au dispărut. Cu toate acestea trebuie reţinut faptul că fără îndepărtarea cauzei (ecranele) şi fără terapii specifice aceşti copii nu pot ajunge la dezvoltarea potenţialului maxim, deoarece mecanismele învăţării şi mecanismele de funcţionalitate rămân neactivate corespunzător Detalii aici
Un alt gen de afirmaţii este acesta: „În acest moment, într-adevăr, nu se cunosc cauzele exacte ale autismului, dar sigur ecranele nu cauzează autism”. Cum putem afirma, în aceeaşi frază, că nu se cunosc cauzele dar sigur ecranele nu afectează? Cred că acest lucru ţine tot de lipsa de informare legată de ce este cu adevărat autismul.
Aici puteţi afla ce este cu adevărat autismul (detalii aici) şi care sunt cauzele reale ale lui.(detalii aici)
Între timp au apărut tot mai multe studii care fac corelaţia dintre consumul de ecrane la bebeluşi şi autism (Vezi studii).
Vedem tot mai multe postări în care diverse persoane susţin că” autismul este genetic”,” aşa s-a născut copilul”,” este scris în ADN-ul copilului”. Afirmaţiile de genul acesta arată tocmai lipsa de informare şi fac foarte rău părinţilor care au primit acest diagnostic, deoarece îi dezarmează din start să mai facă ceva pentru copilul lor.